Așteptăm cu nerăbdare nașterea unui copil, pe care îl dorim perfect sănătos. În unele situații, nou-născuții și sugarii se pot confrunta cu semnele de apariție ale unor pete roșii, nedureroase dar inestetice – hemangioamele. Aceste formațiuni vasculare nu pun, în general, probleme majore. Pentru corecta informare, prezentăm în continuare răspunsuri la cele mai frecvente întrebări referitoare la hemangioame.
Ce sunt hemangioamele? Cât sunt de frecvente?
Hemangiomul infantil este o tumoră vasculară benignă (necanceroasă), o aglomerare de vase de sânge suplimentare, crescute anormal.
Această afecțiune este cea mai des întâlnită tumoră benignă din copilărie: apare la aproximativ 10 - 12% dintre nou-născuți, de 3 - 5 ori mai frecvent la fetițe decât la băieței și într-un procent de 22 - 30% la prematuri și în sarcinile gemelare.
Apariție, dezvoltare și involuție
Hemangioamele apar spontan, ca urmare a unor modificări din cursul sarcinii sau imediat după naștere, însă nu se știu cu certitudine cauzele care determină apariția acestora. Se crede că poate exista o influență a nivelului hormonal, în special a estrogenilor.
La naștere, hemangioamele sunt absente de regulă, sau, în unele cazuri, se poate remarca doar o zonă de discretă roșeață oriunde pe corpul bebelușului. Apoi, în primele săptămâni de viață apare o papulă (umflătură) roșie, bine delimitată, sau violacee (dacă hemangiomul este mai profund), nedureroasă pentru copil. Un procent de 80% dintre copiii cu hemangiom înregistrează doar un singur astfel de semn din naștere.
După apariție, hemangiomul are o perioadă de proliferare: crește rapid în primele 3 luni, apoi lent până la vârsta de un an, dublându-și sau chiar triplându-și dimensiunile inițiale. Urmează o perioadă de stagnare, care va continua cu etapa de micşorare și diminuare a culorii. Aceasta este faza de involuție lentă, care cuprinde procese ce au loc până la vârsta de 5 - 7 sau chiar 10 ani. Fenomenul se întâmplă chiar şi cu hemangioamele mari şi foarte vizibile.
În ce zone ale corpului nou-născuților și sugarilor apar petele roșii?
Hemangioamele pot apărea pe suprafața pielii sau intern, pe organe. Putem distinge, deci, între:
- hemangioame de suprafață – cu aspect plan, superficial;
- hemangioame cavernoase/tuberoase – variante mai profunde în piele sau pe alte organe;
- hemangioame mixte.
Cel mai frecvent, hemangioamele apar la nivelul pielii capului și gâtului (60 - 80%) – pe obraji, nas, pleoape, frunte, tâmple sau urechi. Mai rar, pot apărea pe torace, mâini, picioare, abdomen, fese, organe genitale și, într-o mică măsură, în zone extracutanate – ficat (cel mai frecvent), intestine, splină, laringe, pancreas, rinichi, creier, coloană vertebrală.
Cât de periculoase sunt hemangioamele?
În majoritatea cazurilor, hemangioamele infantile sunt inofensive, nu pun probleme, nu afectează viaţa şi sănătatea copilului și dispar fără tratament. Există, însă, cazuri în care ulcerează (apare o rană pe suprafața leziunii) sau sângerează în urma unei traume, prin lovire sau zgârietură. În aceste cazuri pot apărea complicații, infecții sau vindecarea cu prețul unor cicatrici.
Dacă hemangiomul este traumatizat, sângerează sau ulcerează, atunci copilul trebuie dus de urgență la medic.
Zona unde se află hemangiomul are de asemenea o foarte mare importanță, deoarece localizarea acestuia ne poate duce cu gândul la eventuale tulburări asociate:
- hemangioamele mari din regiunea feţei sau gâtului pot asocia câteodată defecte de dezvoltare ale creierului, inimii, vaselor sangvine mari sau căilor respiratorii;
- hemangioamele din regiunea urechilor pot determina tulburări ale auzului
- hemangioamele de la nivelul ochilor pot afecta într-o anumită măsură vederea copilului;
- hemangioamele din organele interne se pot dovedi destul de periculoase, deoarece pot provoca hemoragie internă sau insuficiență cardiacă (extrem de rar).
Vor rămâne urme după dispariția hemangiomului?
Este greu de prezis cum va arăta pielea copilului în timp odată cu creșterea acestuia. S-a observat că la peste jumătate din pacienți (în jur de 60%) hemangioamele dispar în întregime, lăsând pielea normală şi sănătoasă, fără vreun prejudiciu estetic.
Într-o treime din cazuri, la pacienții cu hemangioame care se micşorează lent şi se menţin până la 5 - 6 ani, rămân în general mărci vizibile pe piele: cicatrici, piele în exces, deformări locale cu sau fără deficite funcționale, vase de sânge vizibile (telangiectazii), sau pete hipopigmentare (decolorate). Cu toate acestea, urmele respective sunt practic întotdeauna mult mai puţin evidente decât hemangiomul însuşi şi sunt mult mai uşor de îndepărtat decât acesta (mai ales dacă la început hemangiomul era de mari dimensiuni).
Cine stabilește diagnosticul? Este nevoie de un consult de specialitate?
Copilul cu leziuni cutanate trebuie examinat de către un specialist neonatolog, pediatru, dermatolog sau chirurg pediatru în primele săptămâni de viață sau imediat după apariția leziunilor de pe piele, pentru a se stabili cu certitudine diagnosticul și a se elabora precoce un plan de urmărire și/sau tratament.
Acest aspect este foarte important, deoarece în afară de hemangioame, pe pielea copiilor pot să apară şi alte formaţiuni, care pot arăta ca nişte pete roşii şi pot semăna foarte mult cu hemangioamele, însă doar consultul medical poate determina cu precizie diagnosticul.
Sunt necesare investigații suplimentare?
De regulă nu sunt necesare investigații suplimentare de rutină, aspectele clinice și evolutive fiind suficiente pentru punerea diagnosticului.
În caz de leziuni numeroase, extinse, ori localizate într-un mod particular (sugestiv pentru asocierea cu malformații interne), medicul poate indica efectuarea de analize de sânge și investigații imagistice suplimentare (ecografie transfontanelară și abdominală, imagistică prin rezonanță magnetică nucleară, computer tomografia, radiografie de coloană vertebrală, consult cardiologic etc).
Când și cum se tratează petele roșii?
Datorită faptului că în majoritatea cazurilor hemangiomul infantil dispare complet de la sine, inițial este necesară monitorizare clinică și fotografiere periodică a leziunilor, fără intervenție terapeutică inițială („wait and see”/„așteaptă și vezi”).
În restul cazurilor, când este localizat într-o zonă sensibilă, periocular, perinazal, peribucal sau se anticipează că, prin creșterea sa, va aduce un prejudiciu funcțional regiunii în care se află, hemangiomul va fi tratat cu:
- tratament sistemic cu B-blocante sub supraveghere medicală atentă, cu o durată medie de tratament de 6 luni – determină o regresie accelerată a hemangiomului;
- tratament local cu B-blocante – indicat pentru hemangioame superficiale, mici;
- injecții intralezionale de corticoizi – nu sunt recomandate decât în cazuri rare, deoarece pot lăsa cicatrici inestetice;
- tratament chirurgical – indicat în caz de ulcerație, sângerare, formă pediculată, dacă hemangiomul împiedică dezvoltarea normală a copilului (de exemplu, dacă se formează în regiunea ochilor, gurii, căilor respiratorii), dacă hemangiomul nu dispare după ce copilul împlineşte 5 - 7 ani și este deranjant din punct de vedere estetic (adesea tratamentul este făcut înainte de începerea școlii), ori pentru corectarea sechelelor;
- laser terapie – sunt necesare multiple ședințe, în special pentru leziunile superficiale și pentru telangiectaziile reziduale.
În cazul în care pe pielea nou-născutului apar leziuni asemănătoare celor descrise mai sus, vizita la un medic este obligatorie pentru stabilirea diagnosticul diferențial cu alte boli cutanate, recunoașterea formelor complicate și, în final, oferirea tratamentul corespunzător micului pacient. Pentru programarea la un consult de specialitate puteți folosi numărul de Call-Center Arcadia – 0232 920.
