În eventualitatea că printre cititorii acestor rânduri se vor găsi și adepți ai mitului detoxifierii prin tot soiul de poțiuni magice, mă gândesc să încep prin a va aduce aminte că organismul nostru posedă deja o gamă impresionantă de mecanisme de epurare eficientă a toxinelor. Dincolo de căile clasice (urinară și digestivă), mai există un organ implicat în eliminarea deșeurilor biologice. E vorba de organul cu suprafața cea mai mare din organism, pielea. În grosimea pielii se găsesc glandele sudoripare, prin intermediul cărora organismul reușește să-și mențină nu doar echilibrul biochimic, ci și cel termic. Produs de secreție al glandelor sudoripare, transpirația, conține, deopotrivă, deșeuri și energie termică, reglate foarte fin pentru menținerea unei temperaturi și a unei compoziții optime a sângelui.
Organismul nostru produce zilnic cantități imperceptibile de transpirație care variază, în funcție de temperatura ambiantă, între 400 și 600 ml pe zi. Odată cu creșterea temperaturii va crește și cantitatea de transpirație, astfel încât în condiții de caniculă se pot pierde câțiva litri buni de apă. Daca nu sunt înlocuite printr-o hidratare corespunzătoare, aceste pierderi pot antrena dezechilibre biologice majore. Cu alte cuvinte, transpirația este benefică atâta vreme cât ea este un răspuns la variațiile termice externe.
Există însă și situații când transpirația nu este explicată de excesul de temperatură ambiantă. E vorba de transpirația-simptom, care, de obicei, semnalizează prezența unei boli. Eventualitatea cea mai „fericită” este cea a unei infecții virale intercurente (răceala). În acest caz, transpirația face parte din tabloul clasic: febră, dureri de cap și de mușchi, stare de epuizare. Chiar dacă evoluția este, de cele mai multe ori, benignă, e mai prudent să cereți părerea unui medic înainte de a deschide flaconul cu paracetamol.
Consultul medical ar trebui sa fie obligatoriu atunci când transpirația se extinde pe o perioadă de peste două săptămâni, mai ales daca este nocturnă și însoțită de febră (nu neapărat înaltă), tuse sau scădere în greutate.
În astfel de situații va trebui exclusă posibilitatea unei tuberculoze pulmonare sau a unor alte infecții cu evoluție trenantă, mai rare dar nu mai puțin severe, de tipul endocarditei infecțioase, abcesului pulmonar sau infecției cu HIV.
Pe lângă infecții, o altă posibilă cauză a transpirațiilor nocturne sunt tumorile (leucemii, limfoame sau orice altă neoplazie).
Să nu trecem cu vederea nici cauzele hormonale de transpirație excesivă. Scenariul clasic este cel al excesului de hormoni tiroidieni, care resetează la maxim centrala termică a organismului. Același efect poate fi consecința deficitului de hormoni ovarieni (specific intrării în menopauză) sau, în cazul pacienților diabetici, hipoglicemiilor nocturne.
Două cauze de transpirație nocturnă frecvent trecute cu vederea sunt apneea obstructivă de somn și boala de reflux gastroesofagian, ambele tratabile.
În fine, să nu uităm că excesul de alcool sau medicamentele folosite pentru scăderea febrei (antipireticele) precum și unele antihipertensive pot fi la originea transpirațiilor excesive.
Dacă, în urma unor investigații extinse, nu am reușit să identificăm o cauză medicală a transpirațiilor probabil că explicația e de căutat într-o hiperactivitate constituțională a sistemului nervos vegetativ (cu alte cuvinte, niște setări din fabrică defecte).
Powered by Froala Editor
