Articole medicale

25.09.2024

Tulburările cognitive la adult

Dr. Anca Iftimi

Medic specialist Neurologie

Tulburările cognitive la adult
Tulburările cognitive la adult

Ritmul alert de viață, ce caracterizează secolul vitezei în care trăim, pune la încercare capacitățile noastre de adaptare prin gândire critică, analiză, autocontrol, memorie. În același timp, fenomenul îmbătrânirii populației la nivel global se află în plină evoluție și lumea medicală remarcă frecvența tot mai crescută a sindroamelor demențiale. În acest mod, problema tulburărilor cognitive a devenit una de importanță capitală în rândul tuturor categoriilor de vârstă.

Tot mai mulți adulți, chiar și din categoria celor tineri, se adresează medicului neurolog acuzând diverse disfuncții mentale. Acestea se prezintă sub diverse forme, de la dificultăți de concentrare și atenție în exercitarea atribuțiilor de serviciu, dificultăți de învățare (apelând la diverse suplimente ce promit creșterea capacității de memorare), dificultăți de evocare a noțiunilor sau numelor anterior cunoscute, pierderea șirului ideilor în timpul discursurilor sau conversațiilor, perturbarea activităților prin uitarea succesiunii de acțiuni sau sarcini ce urmau a fi îndeplinite, uitarea obiectelor în diverse locuri, până la dezorganizarea mentală ce determină accidente casnice sau provocarea situațiilor periculoase. Toate acestea stârnesc îngrijorare semnificativă din partea pacienților, fiind fundamentată de perturbarea capacităților profesionale și sociale, cu afectarea implicită a calității vieții.

Diagnosticul tulburărilor cognitive

Prezentarea precoce la medicul de specialitate este necesară pentru o evaluare cât mai completă a acestor probleme. În urma discuției cu medicul neurolog, se pot aplica o serie de teste neurocognitive ce au drept scop o evaluare cât mai obiectivă a tipului și severității tulburării cognitive de care suferă pacientul. De asemenea, acestea pot fi completate printr-un bilanț biologic complet și o evaluare imagistică a creierului prin CT sau RMN cerebral.
Uneori, anumite tulburări cognitive sunt expresia unor afecțiuni sistemice, endocrinologice, carențiale, fiind așadar reversibile și tratabile, cu restabilirea performanțelor mentale anterioare normale ale pacientului. Alteori sunt asociate sau chiar determinate de tulburări de somn sau anumite afecțiuni psihiatrice necontrolate, precum depresia sau anxietatea.
Abordarea multidisciplinară a tulburărilor cognitive la adult, formată din neurolog, psiholog, medic internist, psihiatru, endocrinolog etc. aduce o imagine cât mai clară asupra severității, cauzei și tratamentului acestora. De aceea, pacienții sunt sfătuiți să apeleze la ajutor medical specializat.

Pe de altă parte, degradarea progresivă a performanțelor cognitive, asociată tulburărilor de comportament și pierderii autonomiei, generează în linii mari tabloul sindroamelor demențiale, ce necesită intervenție medicală promptă și sprijin social.
În ciuda bine-cunoscutei progresii în evoluția majorității tipurilor de demență, este imperios necesar ca diagnosticul să fie stabilit precoce, inclusiv în cazul demenței degenerative (precum Boala Alzheimer), pentru un control mai bun asupra evoluției afecțiunii. Metodele terapeutice actuale, deși puțin încurajatoare în privința potențialului curativ, au rolul de a încetini progresia afecțiunii și a oferi confort pacientului, sporindu-i calitatea vieții.

Demența

Demența reprezintă acea afecțiune ce implică o deteriorare persistentă și evolutivă în timp a capacității intelectuale, cu evoluție către invaliditate și moarte prematură.
Această afecțiune reprezintă în fapt un întreg proces, manifestat în prim-plan prin afectarea memoriei, cât și a celorlalte funcții intelectuale – capacitatea de învățare, atenția, orientarea în timp și spațiu, calculul, limbajul, gândirea și judecata, recunoașterea obiectelor, persoanelor și locurilor, toate acestea suferind un declin semnificativ în timp, față de nivelul anterior de funcționare. Aceste manifestări determină invariabil fenomenul de disfuncție executivă (pierderea capacității de autoîngrijire, de a se descurca în activitățile de zi cu zi, de gestionare a situației financiare). De asemenea, sunt uneori precedate și aproape întotdeauna însoțite de tulburări de comportament și personalitate, simptome psihiatrice.

 
În prezent, peste 55 de milioane de oameni suferă de demență în întreaga lume și, în fiecare an, apar aproape 10 milioane de cazuri noi. Demența este a șaptea cauză de deces și una dintre cauzele majore de dizabilitate și dependență socială în rândul persoanelor în vârstă, la nivel global.
Femeile sunt afectate în mod disproporționat de demență, atât direct, prin incidența ușor mai mare în rândul acestora, cât și indirect, atât în calitate de aparținătoare, dar și în câmpul muncii pentru asistarea acestor pacienți.
În România, în anul 2022 au fost raportate de către medicii de familie 7.920 de cazuri noi de demență Alzheimer.
În anul 2019, povara economică a demenței la nivel global a fost de 1,3 trilioane de dolari, aproximativ 50% din aceste costuri fiind atribuite îngrijirii oferite de membrii familiei și de prietenii apropiați (calculat la o medie de 5 ore de îngrijire și supraveghere pe zi).

Factorii de risc și cauzele demenței

Factorii de risc pentru demență includ: vârsta (mai frecvent la peste 65 de ani), hipertensiunea arterială, glicemia crescută (diabet zaharat), obezitatea, fumatul, consumul de alcool, inactivitatea fizică, izolarea socială, depresia.

Din punctul de vedere al cauzelor demenței, putem preciza că există o varietate de afecțiuni neurologice sau sistemice cu impact asupra sistemului nervos central sub aspectul alterării cogniției, însa principalele categorii sunt:

  • afecțiuni în care demența este asociată cu afecțiuni medicale: infecții (HIV/SIDA, sifilis, meningoencefalite); afecțiuni endocrine (hipotiroidism, Boala Cushing, hipopituitarism); carențe nutriționale (vitamina B12 – sub forma degenerescenței combinate subacute, vitamina B3 – pelagra, vitamina B1, alcoolism – sub forma Sindromului Korsakoff); intoxicații cronice (monoxid de carbon, metale grele); hipoglicemie sau hipoxie prelungită;
  • afecțiuni în care demența este asociată cu anumite afecțiuni neurologice: Boala Huntington, scleroza multiplă, epilepsia, Boala Parkinson, tumorile cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale, accidentele vasculare cerebrale, hidrocefalia etc.;
  • afecțiuni în care demența este principala manifestare și domină tabloul clinic: Boala Alzheimer, demența fronto-temporală și de lob frontal, demența cu corpi Lewy.

Din tot acest registru de afecțiuni ce se pot manifesta prin demență, Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă și poate contribui la 60-70% din aceste cazuri.

În prezent, tehnicile de diagnostic permit o recunoaștere mai timpurie a acestor afecțiuni și instituirea mai precoce a metodelor de tratament. Acestea ar trebui aplicate printr-o abordare multidisciplinară, ce presupune evaluare neurologică, psihiatrică, psihologică prin aplicarea de teste neurocognitive, imagistică (CT/RMN/PET-CT cerebral), biologică prin teste de laborator serice și LCR, Medicină internă/Geriatrie (după caz).

Odată stabilite diagnosticul și abordarea terapeutică optimă, consilierea pacientului și aparținătorilor în ceea ce privește calitatea vieții este de importanță maximă pentru buna gestionare a acestei afecțiuni. Aceasta se referă la buna informare a familiei asupra programelor de educație, grupurilor de suport, serviciilor la domiciliu, necesității pensionării (după caz), centrelor de recuperare, instituționalizării pacientului.

Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.