Tusea este unul dintre cele mai comune simptome care îi determină pe pacienți să se prezinte la medic. Deși poate fi considerată un reflex banal, tusea are o importanță majoră în diagnosticul diverselor afecțiuni respiratorii.
Clasificarea tusei
Tusea poate fi clasificată după durata și caracteristicile asociate, oferind indicii despre cauzele subiacente.
În funcție de durată, tusea poate fi:
1. Tuse acută (sub 3 săptămâni)
Cel mai adesea este asociată cu infecții virale ale căilor respiratorii superioare, cum ar fi:
- răceala comună (rinofaringita acută);
- laringita acută;
- traheobronșita.
Tusea poate fi însoțită de simptome precum febră, congestie nazală, durere în gât sau secreții nazale.
2. Tuse subacută (3-8 săptămâni)
Apare adesea după infecții virale respiratorii și poate fi legată de o inflamație prelungită a căilor respiratorii. Exemplele includ:
- tusea postvirală;
- Bordetella pertussis (tusea convulsivă), care se manifestă prin episoade de tuse spasmodică.
3. Tuse cronică (peste 8 săptămâni)
Este un simptom al afecțiunilor persistente sau recurente, cum ar fi:
- astmul bronșic: caracterizat de tuse uscată, frecvent nocturnă sau asociată cu efortul fizic;
- boala de reflux gastroesofagian (BRGE): tusea este adesea însoțită de arsuri retrosternale și este mai accentuată după mese sau în poziția culcat;
- rinita alergică sau sindromul de picurare postnazală: se manifestă prin tuse productivă dimineața, din cauza acumulării de mucus în timpul nopții;
- bronșita cronică: asociată cu o tuse productivă persistentă, mai frecventă la fumători.
În funcție de caracteristicile tusei și semnificația acestora, tusea poate fi:
1. Tuse uscată
Este frecvent asociată cu iritația căilor respiratorii superioare (ex. faringita).
Poate fi un semn al astmului, al pneumoniei interstițiale sau al unei reacții adverse la medicamente (ex. inhibitori ai enzimei de conversie).
2. Tuse productivă
Sugerează prezența secrețiilor în căile respiratorii și este comună în bronșite acute sau cronice, pneumonii și infecții bacteriene.
Culoarea sputei poate oferi indicii diagnostice: sputa galben-verzuie indică o infecție bacteriană, iar cea albicioasă este specifică infecțiilor virale.
3. Tuse nocturnă
Apare frecvent în astm, insuficiență cardiacă congestivă sau în sindromul de picurare postnazală.
4. Tuse convulsivă
Este caracteristică afecțiunii respiratorii denumite tuse convulsivă (pertussis) și apare mai ales la copii.
5. Tuse hemoptizică (cu sânge)
Este un semnal de alarmă și poate sugera afecțiuni grave precum tuberculoza, cancerul pulmonar sau embolia pulmonară.
Cauzele tusei
În funcție de sistemul afectat, afecțiunile care cauzează tuse sunt:
- căile respiratorii superioare: rinofaringită, sinuzită, rinită alergică, corp străin;
- căile respiratorii inferioare: bronșită, pneumonie, astm, boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), tuberculoză;
- cauze extrapulmonare: boala de reflux gastroesofagian, insuficiență cardiacă, afecțiuni neuromusculare, alergii.
Abordarea diagnostică
Evaluarea tusei începe cu o anamneză detaliată și un examen clinic complet.
Factorii importanți includ:
- durata și caracteristicile tusei;
- asocierea cu alți factori (febră, scădere în greutate, durere toracică);
- contextul (expunere la alergeni, fumat, istoric de călătorii).
Investigarea poate include: examen ORL, examen pneumologic și radiografie toracică, teste alergologice, endoscopie digestivă pentru suspiciunea de BRGE.
Tusea este un simptom comun, dar diversitatea cauzelor și caracteristicilor sale o transformă într-un instrument valoros de diagnostic. Managementul eficient necesită identificarea cauzei subiacente, evitarea factorilor declanșatori și instituirea tratamentului adecvat.
Consultarea medicului specialist este esențială pentru un diagnostic corect și o gestionare optimă a simptomului. Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
