Vertijul reprezintă un motiv frecvent de prezentare la medic, pentru consultație în ambulatoriu, și se situează în primele 10 acuze în departamentul de urgență. De cele mai multe ori simptomatologia este benignă, dar poate semnala o problemă neurologică importantă.
Ce este vertijul?
Amețeala este un termen nespecific, inclus și în limbajul popular, care descrie o senzație de dezorientare spațială. Unii autori o descriu ca senzație generală de disconfort la nivelul capului.
Vertijul este definit ca o senzație anormală de mișcare a obiectelor în jurul pacientului (vertij obiectiv) sau a pacientului în jurul mediului înconjurător (vertij subiectiv).
Instabilitatea este dificultatea pacientului de a-și menține ortostațiunea sau mersul nesigur al acestuia. Deseori nu este însoțită de vertij sau amețeli, dar se poate însoți de mișcare iluzorie a mediului înconjurător (oscilopsie).
Vertijul este cel mai adesea determinat de o perturbare, la nivelul urechii interne, a mecanismelor de echilibru. Leziunea poate afecta nervul vestibular sau structurile vestibulare centrale.
Ce tipuri de vertij există?
Vertijul periferic – se prezintă ca un episod scurt de vertij declanșat de un factor precipitant și este însoțit de semne neurovegetative (transpirații, paloare, grețuri, vărsături), tinitus/acufene (zgomote în urechi percepute ca țiuituri, pocnituri, foșnete), scădere de auz, senzație de ureche plină, pareză facială. Este cauzat de afecțiuni ale urechii interne și ale nervului vestibular: vertijul paroxistic pozițional benign, boala Meniere, neuronita vestibulara.
Vertijul central - cauzat de leziuni ale sistemului nervos (cerebel, trunchi cerebral, emisfere cerebrale), vertijul central are simptome neurovegetative mai puțin severe,este rar însoțit de scădere de auz și asociază semne neurologice. Cele mai frecvente boli care determină sindrom vestibular central sunt: accidentele vasculare cerebrale, scleroza multiplă, tumorile cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale, epilepsia.
Vertij de alte cauze – apare în afecțiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială, tulburări de ritm sau de conducere), anemie, policitemie, diabet zaharat, boli endocrine, metabolice, toxice (alcool), anxietate, depresie, sau ca urmare a consumului unor medicamente (aminoglicozide, anticonvulsivante, antidepresive, sedative).
Diagnostic
Pentru a determina cauza vertijului este necesar un examen medical complet la toți pacienții care se prezintă în cabinetul de neurologie cu această problemă.
Cauzele posibile sunt numeroase, dar predomină afecțiunile organului echilibrului de la nivelul urechii interne (vestibulul și canalele semicirculare) sau nervului vestibular; intervin în egală măsură cerebelul și trunchiul cerebral.
Dat fiind numărul mare de afecțiuni care pot determina vertij, medicul trebuie să obțină cât mai multe informații:
- durata vertijului – vertij foarte scurt, de câteva secunde, declanșat de mișcările bruște ale capului, sau crize cu durată de minute, repetitive, acompaniate de semne auditive, sau vertij important izolat, cu durată de câteva zile;
- circumstanțele de apariție – de exemplu, poziții particulare cap și corp, momentul apariției, administrarea anumitor medicamente;
- alte semne asociate – greață, vărsături (frecvente mai ales în vertijele intense), semne auditive (acufene, senzație de ureche plină), scădere de auz (hipoacuzie), cefalee, palpitații, tahicardie/brahicardie, tulburări vizuale;
- debutul simptomelor este descris ca brusc sau insidios; acuzele pot fi episodice sau constante;
- factori predispozanți – se trec în revistă istoricul medical, chirurgical și psihiatric al pacientului, antecedentele familiale, medicația (de exemplu, medicație nouă sau utilizare cronică de antihipertensive, hipoglicemiante, diuretice sau ototoxice cunoscute);
- factori precipitanți – circumstanțele de la debutul bolii: dacă pacientul era în repaus, în activitate, în timpul unui efort fizic sau în somn;
- factori de exacerbare sau atenuare – agravare la mișcare, în ortostatism, la zgomot puternic, exercițiu fizic.
Vertijul central – o situație deosebită
Prezența unor simptome orientează medicul spre o cauză centrală a bolii, legată de patologii benigne cum ar fi migrena (cauză frecventă de vertij la tineri), sau de afecțiuni mai grave, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau tumora cerebrală.
Simptomele ce sugerează un vertij central pot fi:
- Cefaleea (durerea de cap) – fie că se instalează brusc sau are caracter neobișnuit, cefaleea orientează medicul spre AVC hemoragic sau ischemic. Dacă intensitatea crește progresiv sau se exacerbează nocturn, cel mai probabil este o cauză tumorală. Caracterul repetitiv însoțit de fono-/fotofobie ne orientează spre diagnosticul de migrenă.
- Diplopia (vederea dublă), dizartria (dificultate în articularea cuvintelor), disfagia (tulburare de înghițit alimente solide sau lichide), tulburările vizuale, asimetria feței, hemipareza (scăderea forței musculare la nivelul unei jumătăți de corp) sau ataxia membrelor (tulburare de coordonare a mișcărilor) – chiar și tranzitorii, aceste simptome ne orientează spre un vertij de tip central.
- Simptomele senzitive sunt mai puțin specifice, excepție făcând distribuția particulară la nivelul hemifeței sau hemicorpului drept sau stâng. Există pacienți cu vertij periferic și simptome neurovegetative intense care, prin hiperventilație (accentuarea respirației), acuză parestezii (furnicături) ale membrelor.
- Este important de reținut apariția vertijului după un tratament medicamentos – de exemplu, medicamente antiepileptice frecvent utilizate în tratamentul altor patologii neurologice. Atenție deosebită trebuie acordata pacienților cu factori de risc cardiovascular (hipertensiune arterială, diabet zaharat, dislipidemie, obezitate), deoarece chiar și un vertij izolat, dacă e persistent, poate semnala un accident vascular cerebral.
Investigații medicale
La evaluarea pacienților cu vertij pot fi indicate investigații imagistice ale craniului și creierului. Cele mai importante două tehnici utilizate în acest scop sunt tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM). În urgență, CT-ul este util pentru a exclude suspiciunea de infarct sau hemoragie cerebrală și pentru evaluarea leziunilor traumatice osoase. IRM-ul cu substanță de contrast este ideal pentru diagnosticul tumorilor cerebrale, leziunilor demielinizante din scleroza multiplă, malformațiilor vasculare. Alte investigații diagnostice sunt, în contextul cazului clinic, angiografia IRM, ecografia Doppler de vase cervicale, electroencefalograma, puncția lombară și bilanțul audio-vestibular (audiometria, potențiale evocate auditive, videonistagmografia, posturografia) sau cardiologic.
Tratamentul
Tratamentul vertijului este în principal:
- cauzal – medicamentos (antiinflamatorii, antiagregante plachetare/ anticoagulante, imunomodulatoare) sau chirurgical (în cazul tumorilor);
- simptomatic – antivertiginoase și/sau perfuzii de hidratare cu antiemetice la cazurile cu grețuri si vărsături severe, cu imposibilitatea de a tolera lichidele;
- de reeducare vestibulară – presupune exerciții de echilibru și coordonare, având drept scop îmbunătățirea mersului și a echilibrului, diminuarea vertijului și intensificarea activității fizice în general. Exemple de câteva exerciții simple: mișcări lente ale ochilor stânga-dreapta, sus-jos, cu capul nemișcat și ochii deschiși; mers cât mai drept de-a lungul unei linii drepte; ridicarea de la marginea patului în picioare, inițial cu ochii deschiși, apoi, după câteva zile, și cu ochii închiși.
Concluzii
Stabilirea cauzei vertijului depinde în primul rând de prezentarea pacientului în cabinetul medicul specialist neurolog. Elucidarea diagnosticului presupune o susținută colaborare în echipă multidisciplinară, între medic ORL, cardiolog, reumatolog, endocrinolog, psihiatru, neurolog.
Dacă este asociat cu dureri în piept, palpitații, dispnee (jenă a respirației), tulburări vizuale, pierdere de cunoștință, tulburări de vorbire, traumatism cranio-cerebral, scăderea forței musculare a membrelor, durere de cap nouă, diferită sau severă, scădere bruscă de auz, crize epileptice, vertijul reprezintă o urgență medicală ce necesită adresare într-o unitate medicală de urgență, deoarece poate semnala accident vascular cerebral sau infarct miocardic.
