Articole medicale

27.07.2017

Vitiligo – boala „petelor albe”

Dr. Adelina Harat Batog

Medic primar Dermato-venerologie

Vitiligo – boala „petelor albe”

Vitiligo este o afecțiune dermatologică întâlnită la 0,5 - 2% din populația generală și apare la ambele sexe, în mod egal. Debutul este precoce, înaintea vârstei de 20 de ani la aproximativ jumătate dintre pacienți, însă afecțiunea poate apărea la orice vârstă. Deși viața pacientului nu este pusă în pericol, consecințele psiho-sociale ale acestei boli sunt dificil de înțeles și de depășit.

Ce este vitiligo?

Vitiligo reprezintă o afecțiune a pielii și a mucoaselor și se caracterizează prin prezența unor pete cutanate albe (depigmentate), care se află în contrast cu pielea de culoare normală din jur. Afecțiunea este cauzată de distrugerea totală sau parțială a celulelor (melanocitelor) care produc pigmentul pielii (melanina), astfel că nu mai sunt recunoscute de către sistemul imun ca aparținând organismului, motiv pentru care mulți doctori și cercetători consideră vitiligo ca fiind o afecțiune a sistemului autoimun. Este afectată doar culoarea și textura, celelalte calități ale pielii rămânând normale. Afecțiunea nu este contagioasă și nu afectează organele interne.
Deși unii pacienți corelează apariția bolii cu anumite evenimente din viața lor (injurii fizice, arsuri solare, sarcină), nu se cunosc cu exactitate factorii care duc la apariția bolii.
Persoanele cu boli autoimune (hipertiroidie, tiroidita Hashimoto, de exemplu) și cele care au istoric familial de vitiligo prezintă un risc crescut de a dezvolta boala.
S-a constatat că boala Biermer (anemia pernicioasă) este de 30 de ori mai frecventă la pacienții cu vitiligo. De asemenea, alopecia areată sau cea universală se asociază frecvent cu vitiligo, iar diabetul este prezent la 1 - 7% din pacienții cu această afecțiune.

Aspecte clinice

Petele sunt plate, bine delimitate, rotunde sau ovale, de culoare albă, înconjurate de piele cu aspect normal. Se pot întinde de la 2 - 3 mm la câțiva cm și sunt localizate adesea simetric. Uneori, la periferia petei decolorate există un chenar hiperpigmentat. De obicei leziunile sunt asimptomatice însă sunt și cazuri în care pacienții acuză prurit (mâncărime) anterior depigmentării sau în timpul ei.
În general, manifestările clinice sunt în jurul gurii, ochilor, la nivelul organelor genitale, pliurilor coatelor și genunchilor, inghinal și pe fața dorsală a mâinilor. Sunt persoane care pierd culoarea părului într-o anumită zonă sau prezintă astfel de pete la nivelul mucoasei bucale. Leziunile de vitiligo nu apar niciodată pe palme și tălpi.
Diagnosticul se pune de cele mai multe ori clinic dar se poate practica și biopsia cutanată.

Recomandări 

Pacienților cu vitiligo li se recomandă evitarea traumatismelor fizice locale (tăieturi, zgârieturi, haine foarte strâmte, bijuterii și alte obiecte care pot produce iritații) deoarece ele pot conduce la apariția unor noi leziuni la acel nivel.
Pielea afectată de vitiligo nu se bronzează – de aceea se recomandă utilizarea cremelor cu SPF 50+ pentru a preveni arsurile solare ce au consecințe neplăcute în timp dar și pentru a evita accentuarea diferenței de culoare între pielea sănătoasă și cea afectată de vitiligo.

Evoluție 

Severitatea afecțiunii este variabilă. Inițial este afectată o zonă mică apoi apar alte pete iar cele existente cresc ca suprafață. În general, vitiligo este o afecțiune care evoluează lent, în ani. La unele persoane dimensiunea și localizarea rămâne aceeași de-a lungul timpului. Există posibilitatea ca petele să se repigmenteze spontan sau în urma expunerii la soare (la aproximativ 30% din cazuri).

Tratament

Cosmetic, se pot aplica diverse produse (autobronzant, fond de ten) cu scopul de a face zonele afectate mai puțin vizibile.
Tratamentul medical se va prescrie în funcție de vârsta și motivația pacientului, tipul pielii, numărul petelor, localizarea și gradul de extindere. Tratamentul este de lungă durata, minim 2 - 3 luni, iar formele care răspund cel mai bine sunt cele cu localizare pe față, gât, trunchi.
În formele localizate, care afectează sub 20% din suprafața corporală se pot utiliza corticosteroizi (creme sau unguente) minim 3 luni, ce pot contribui la repigmentare mai ales dacă terapia este inițiată precoce.
Studii multiple au arătat faptul că două aplicații locale zilnice de tacrolimus 0,1% sau pimecrolimus 1% pot contribui la repigmentare, în special la copii. Cele mai bune rezultate s-au obținut în asociere cu expunerea la soare pe leziunile faciale.
Fotochimioterapia prin metoda PUVA asociază administrarea tratamentului Psoralen (pe cale orală în formele generalizate sau topică în formele localizate). Este o metodă eficientă dar poate avea si efecte adverse (ex. arsuri, hiperpigmentații ale pielii sănătoase). Terapia crește riscul de a dezvolta cancer de piele, nu se recomandă copiilor sub 12 ani, femeilor însărcinate și celor care alăptează.
Fototerapia cu UVB cu bandă îngustă este o alternativă a metodei PUVA, inducând o repigmentare cosmetic satisfăcătoare. Se recomandă 2 - 3 ședințe pe săptămână, dar nu în zile consecutive. Poate fi indicată și copiilor, femeilor însărcinate și celor care alăptează, persoanelor cu afecțiuni renale și hepatice. Efectele adverse, care pot apărea imediat, sunt pruritul și xeroza cutanată (pielea uscată). Fototerapia cu UVB cu bandă îngustă este terapia de primă intenție la adulții și copiii cu forme generalizate, care cuprind peste 20% din suprafața corporală. Cu cât numărul ședințelor de fototerapie este mai mare, cu atât rezultatele sunt mai bune.
Terapia cu laser excimer produce raze monocromatice ce pot trata petele limitate, stabile, ce nu depășesc 30% din suprafața corpului. Este un tratament sigur, cu rezultate bune.
Terapia cu laser heliu-neon poate stimula proliferarea melanocitelor și melanogeneza, cu posibilitatea de repigmentare în proporție de 75%.
Tratamentul chirurgical se adresează persoanelor de peste 12 ani, cu leziuni stabile de cel puțin 6 luni, care nu răspund celorlalte metode de tratament. Tratamentul presupune utilizarea de grefe de piele și se recomandă în caz de pete mici de vitiligo. Concret, se vor preleva porțiuni de piele sănătoasă, normal pigmentată, care vor fi plasate în zonele afectate de vitiligo.
Transplantul de melanocite constă în recoltarea unei bucăți de piele care va fi pusă într-o soluție specială, care favorizează dezvoltarea melanocitelor, acestea fiind ulterior transplantate în zonele depigmentate.
Terapiile combinate tind să fie mai eficiente decât monoterapia, de exemplu: fototerapie și vitamina D, tratament chirurgical și fototerapie, terapie topică (corticosteroizi) și UVB sau laser excimer.
Micropigmentarea (tatuarea) este folosită pentru zonele în care repigmentarea prin alte metode are o rată scăzută (de exemplu la nivelul buzelor), cu rezultate foarte bune din punct de vedere estetic.
Depigmentarea reprezintă o alternativă de tratament pentru pacienții care au vitiligo generalizat, extins pe o suprafață foarte mare și care prezintă doar câteva zone mici de piele cu aspect normal. Aceasta se realizează cu produse pe bază de hidrochinonă, aplicate o dată sau de 2 ori pe zi, timp de 9 - 12 luni. În urma acestui tratament, pacienții trebuie să se protejeze de soare cu strictețe (creme cu SPF 50+ sau protecție vestimentară).
În curs de cercetare sunt tratamentele cu prostaglandine E2 administrate topic și dermapenul.
Ședințe de dermapen, repetate la 3 - 4 săptămâni, pot avea rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește recolorarea plăcilor stabile de vitiligo.
Calitatea vieții pacientilor cu vitiligo este influențată semnificativ de această afecțiune, astfel încât, de cele mai multe ori, ei au nevoie de suport psihologic. Medicul dermatolog este cel care îi poate ajuta să înțeleagă această boala și toate alternativele de tratament disponibile.