Rectocolita ulcero-hemoragică sau colita ulcerativă reprezintă o boală inflamatorie intestinală idiopatică ce interesează mucoasa rectului, cu extindere progresivă către restul colonului.
Colita ulcerativă are o incidență de 20-30/100.000 locuitori, fiind mai crescută în țările industrializate. Afectează în mod egal bărbații și femeile, având un vârf de incidență între 20-30 ani și altul între 60-70 ani.
Cauzele colitei ulcerative nu sunt pe deplin cunoscute, însă sunt implicați mai mulți factori, precum:
- predispoziția genetică individuală;
- factorii de mediu (dieta săracă în fibre și bogată în alimente procesate, cu conținut crescut de glucide);
- microbiota intestinală și modificarea diversității acesteia;
- răspunsul imun anormal la antigenele din microbiotă.
Simptomele colitei ulcerative
Simptomatologia colitei ulcerative variază în funcție de severitatea și extensia afecțiunii.
Manifestarea clinică caracteristică este reprezentată de diareea sanguinolentă (care conține sânge), la care se pot asocia: proctalgii (dureri ale anusului), senzație de defecație incompletă, urgența defecației. Scaunele diareice au volum redus, dar sunt numeroase, cu apariție diurnă și nocturnă. În formele joase, care afectează doar rectul, diareea poate fi înlocuită de constipație. Durerile abdominale nu sunt caracteristice colitei ulcerative, iar atunci când apar au caracter de crampă și se localizează la nivelul cadranului abdominal inferior stâng.
În formele severe se asociază febră, frison, scădere în greutate, astenie fizică.
Manifestările extraintestinale se întâlnesc la aproximativ 30% dintre pacienții cu rectocolită ulcero-hemoragică și includ: manifestări articulare (artrite periferice sau axiale), cutanate (eritem nodos – noduli subcutanați dureroși de culoare roșie), oculare (sclerită, uveită), hepato-biliare (colangite, litiază biliară veziculară, hepatită autoimună, steatohepatită), osteoporoză și osteopenie, manifestări tromboembolice.
Diagnosticul colitei ulcerative
Diagnosticul se stabilește prin corelarea simptomelor clinice cu modificările analizelor de laborator, alături de colonoscopia cu biopsii din zonele de mucoasă afectată.
Modificările bilanțului biologic obiectivează creșterea markerilor inflamatori: proteina C reactivă, VSH, creșterea leucocitelor și a trombocitelor, prezența anemiei.
Calprotectina fecală reprezintă un marker de inflamație intestinală, valorile acesteia depășind 150 mcg/g în colita ulcerativă. Calprotectina fecală se corelează cu activitatea bolii și are rol în monitorizarea răspunsului la tratament. Valori crescute ale calprotectinei fecale se întâlnesc și în cazul polipilor sau proceselor neoplazice.
Colonoscopia reprezintă metoda cea mai sensibilă pentru completarea diagnosticului. Aceasta permite vizualizarea sediului leziunilor mucoasei intestinale, prelevarea de biopsii țintite, aprecierea extensiei și a severității bolii. De asemenea, este utilă în depistarea displaziei și a cancerului colorectal la pacienții cu risc.
Dintre explorările imagistice, ecografia cu substanță de contrast și elastometria pot aprecia
activitatea inflamatorie la nivelul tubului digestiv. Computer tomografia (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN) au rol mai redus în diagnosticul colitei ulcerative, însă sunt utile atunci când se suspicionează apariția unei complicații (perforație, megacolon toxic).
În managementul diagnostic al colitei ulcerative este esențială diferențierea de alte afecțiuni intestinale precum colite infecțioase (Shigella, Campylobacter, E. coli, Citomegalovirus, Clostridioides difficile), sindromul de intestin iritabil, colita de iradiere, ischemică sau indusă de consumul de antiinflamatorii nesteroidiene, cancerul colorectal și ulcerul rectal solitar. Pentru excluderea colitelor infecțioase sunt utile analizele din scaun: coprocultură, examen coproparazitologic, toxine A și B Clostridium difficile.
Tratamentul colitei ulcerative
Tratamentul este complex și presupune asocierea dintre măsurile generale terapeutice (terapia nutrițională, corecția anemiei și a dezechilibrelor hidroelectrolitice) și tratamentul medicamentos sau chirurgical, în funcție de caz.
Regimul alimentar joacă un rol important în ameliorarea simptomelor. Se recomandă consumul de mese reduse cantitativ și hidratarea corespunzătoare. În puseul acut de colită ulcerativă se vor evita condimentele și dulciurile concentrate, laptele, smântâna, fructele, legumele. Se pot consuma supe de carne, carne fiartă sau gătită la grătar, orez, pâine albă prăjită, ouă, unt. Ulterior, după ameliorarea scaunelor, se pot introduce treptat alimente și se va urmări dacă sunt tolerate.
Opțiunea terapeutică se alege în funcție de extensia bolii și severitatea acesteia. Scopul tratamentului este de a reduce inflamația intestinală cu inducerea remisiunii, ameliorarea simptomatologiei, prevenirea complicațiilor, precum și îmbunătățirea calității vieții la această categorie de pacienți.
Clasele de agenți terapeutici ultilizați în colita ulcerativă cuprind: aminosalicilații, imunosupresoare, corticosteroizi, agenți biologici, antibiotice.
Tratamentul biologic reprezintă un tratament de ultimă generație cu eficacitate sporită în managementul pacienților cu rectocolită ulcero-hemoragică. Se indică pacienților care nu răspund la tratamentul convențional cu aminosalicilați, imunosupresoare sau corticosteroizi. Întrucât agenții biologici duc la scăderea imunității, este esențială excluderea oricărei infecții înainte de inițierea tratamentului prin: screening hepatita B sau C, HIV, excludere infecții intestinale, screening pentru neoplazii atunci când există o suspiciune.
Tratamentul chirurgical al colitei ulcerative
Aproximativ 20% dintre pacienții cu rectocolită ulcero-hemoragică pot avea indicație de tratament chirurgical în decursul evoluției bolii.
Tratamentul chirurgical presupune efectuarea proctocolectomiei (îndepărtarea chirurgicală a colonului și a rectului) și poate fi realizat în urgență (în cazul complicațiilor acute precum perforația, megacolonul toxic, colita acută fulminantă care nu răspunde la tratamentul medicamentos, hemoragia digestivă necontrolată) sau în regim electiv (în cazurile în care se decelează displazie severă sau cancer colorectal).
Complicațiile colitei ulcerative
Complicațiile colitei ulcerative includ:
- megacolonul toxic sau dilatația acută a colonului;
- perforația;
- cancerul colorectal (risc mai crescut în bolile cu evoluție îndelungată sau la pacienții care asociază colangită sclerozantă primitivă);
- colita cu Clostridium difficile sau Citomegalovirus;
- hemoragia digestivă inferioară severă (rară);
- stenoze colonice (în colitele ulcerative severe și cu evoluție îndelungată).
Supravegherea colonoscopică a colitei ulcerative
În cazul pacienților cu rectocolită ulcero-hemoragică, riscul de cancer colorectal este de 2 ori mai mare față de populația generală, ceea ce impune supravegherea colonoscopică în vederea depistării leziunilor precanceroase sau a cancerului colorectal. Monitorizarea se realizează după 8-10 ani de evoluție în cadrul colitelor stângi și extinse, iar intervalele de urmărire se stabilesc în funcție de risc.
Rectocolita ulcero-hemoragică reprezintă o afecțiune cronică, cu evoluție nuanțată de perioade de acutizare și perioade de remisiune. Evoluția colitei ulcerative a fost revoluționată de apariția tratamentului cu agenți biologici și a tehnicilor chirurgicale mai puțin invazive.
